Îmi petreceam vacanța la mare. Aveam 16 ani și pentru prima dată eram în vacanţă fără părinți. Eram doar eu și prietenii mei. Urma să fie o excursie nemaipomenită. Cabana din apropiere era ocupată de alți elevi. Unul dintre ei, Mark, a venit să ne salute când ne desfăceam bagajele. Era amuzant și amabil și … se pare că i-am plăcut, m-a invitat să ne plimbăm pe plajă în apusul soarelui. Era mai mare ca mine, m-a impresionat mult felul în care se comporta cu mine. Mă trata ca pe o femeie adevărată, cu respect, spre deosebire de băieții din clasă sau din școală. Mi-a zis direct că mă consideră atrăgătoare și a insistat să facem sex. Nimeni nu mă tratase ca pe un adult până atunci … acest sentiment îmi dădea fiori prin tot corpul.
În ajunul plecării sale, mi-a spus că sunt o fată specială și că nici nu a bănuit că s-ar fi putut îndrăgosti de mine atât de profund. Mi-a spus că gândul despărțirii de mine îl întristează și că simte un gol în adâncul sufletului. Acea noapte a fost specială. Mark a insistat să ne oferim câte o dovadă a dragostei. Eram uluită! Nici un alt tip nu mi-a spus vreodată că sunt specială. Mă simțeam fericită … îl iubeam atât de mult. Era o noapte de vară frumoasă, cu lună plină, valurile mării murmurau liniștite. Am decis: trăiesc o singură viață!
Dar, din păcate, magia dispăru-se. Mark nu a fost nici draguț, nici delicat. Nu i-a păsat că a fost prima oară pentru mine. După ce s-a sfârșit, m-a lăsat și a plecat la o bere cu prietenii. Am plâns toată noaptea. Mark nici măcar nu a venit să-și ia adio… De atunci, sunt „alergică” la băieți. Nici măcar nu vreau să vorbesc cu vreunul din ei.
Cristina, 16 ani: Mă trata ca pe o femeie adevărată, cu respect…
