Alex, 17 ani: O iubeam, nu doream s-o dezamăgesc

Am întâlnit-o pe Veronica într-un parc. Era foarte amuzantă, am descoperit interese comune. Cred că ne-am îndrăgostit unul de celălalt. Cam la o săptămână, am întrebat-o dacă vrea să iasă cu mine în oraș. A acceptat. A fost minunat. Eram de nedespărțit, făceam totul împreună ca și cum ne-am fi cunoscut de ani de zile; ne înțelegeam dintr-un cuvânt. Chiar am ținut mult la această fată. După o lună și ceva, mi-a propus în glumă să facem sex, acest fapt m-a uimit enorm, nu mă așteptam de la ea. Mă întrebam dacă nu e prea devreme. Pe de altă parte, nu doream s-o dezamăgesc. Încercam să evit tema, însă ea insista din ce în ce mai des.  Mi-a spus că ar fi o chestie de a ne demonstra sentimentele. O iubeam și doream să știe acest lucru. Am început să mă frământ, să-mi fac griji, eram nedumerit. Dacă nu mă decid va crede că nu-mi pasă de ea și ași putea să o pierd. L-am întrebat pe Arthur, cel mai bun prieten al meu, ce ar fi bine să fac. Mi-a spus că nu vede care ar fi problema, Veronica este o fată super și ar trebui să mă bucur că ea este cea care vine cu inițiativa. Câteva zile mai târziu, Veronica mi-a spus că părinții ei pleacă de acasă în week-end și că ea va organiza totul. Vorbea foarte entuziasmată!

Seara a fost un dezastru total. Nici pe departe ceea ce mi-am imaginat eu despre primul meu sex cu o fată. Eram amândoi stresați și ne simțeam incomod. Îmi era rușine, credeam că e ceva în neregulă cu mine. Veronica a izbucnit în plâns, își cerea scuze în continuu, zicea că m-a dezamăgit.

Acum, nu mai suntem împreună. Am vrut să vorbesc despre toate cele întâmplate cu Veronica, dar mi-i frică să nu o jignesc și mai mult. Oricum, nu știu ce să-i spun. Acum, nici măcar nu ne mai salutăm. Dacă am fi discutat sincer înainte de a o face, poate nu ajungeam la această situație.

LEAVE YOUR COMMENT

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Loading...