Trauma trădării parentale: Când părintele devine sursa durerii?

Într-o lume în care părinții sunt văzuți ca piloni de siguranță și iubire, există momente în care această încredere se prăbușește, lăsând în urmă durerea unei trădări profunde.. Trădarea parentală, atunci când un părinte încalcă limitele copilului, lasă urme adânci în psihicul acestuia, generând o traumă care poate dura o viață întreagă.

Zilele trecute am auzit o poveste care m-a tulburat profund. E despre o adolescentă care, de ceva timp, este implicată în filmări și fotografii nud, realizate chiar de tatăl ei biologic. Fata crede că totul e „normal”, pentru că are încredere oarbă în el – în tatăl ei.

Această poveste m-a șocat și m-a făcut să mă întreb: „E posibil așa ceva?” Din păcate, răspunsul este da. Și nu putem trece cu vederea un asemenea caz. Tăcerea e o formă de acceptare – iar aici vorbim despre un abuz clar, cu efecte extrem de grave asupra vieții și sănătății unui copil.
Psihologul chatului 12Plus

Ce înseamnă „trădarea parentală”?

Când un părinte – adesea tatăl biologic – încalcă intimitatea copilului, mai ales prin acte de natură sexuală, vorbim despre o trădare profundă. Copilul are nevoie de părinți pentru siguranță și iubire, dar în acest caz, persoana de încredere devine chiar agresorul. Iar rana produsă nu e doar emoțională – este o adevărată traumă care se instalează adânc în sufletul și în mintea copilului.

Acest tip de abuz nu e ușor de înțeles pentru un copil. Cum poți să spui că cineva te rănește, când acel cineva este chiar părintele tău? Copiii ajung adesea să nege ce li se întâmplă, să uite sau să se detașeze complet de realitate. Este un mecanism de apărare, dar și un semn de suferință extremă.

Cum se manifestă această traumă?

Trauma trădării parentale are consecințe psihologice și fizice serioase. Iată câteva dintre ele:

• Tulburare de stres posttraumatic (PTSD) – copilul retrăiește mereu momentul abuzului, prin vise, amintiri, reacții fizice puternice (tremurat, transpirație, palpitații).
• Tulburări de somn – insomnii, coșmaruri, somn agitat.
• Dificultăți de concentrare – atenția scade, apar probleme la școală.
• Evitarea anumitor situații sau persoane care îi amintesc copilului de abuz.
• Hipervigilență – copilul e mereu în gardă, speriat, chiar dacă nu există pericol real.
• Disociere – uneori pare „deconectat” de ceea ce se întâmplă, ca într-un vis.
• Probleme cu atașamentul – îi este greu să mai aibă încredere în oameni sau să formeze relații sănătoase.
• Rușine și vinovăție – copilul se învinovățește pentru ceea ce s-a întâmplat, deși nu este nicidecum vina lui.
• Probleme fizice – dureri de cap, dureri abdominale, tulburări de alimentație, probleme hormonale sau scăderea imunității.

Ce pot face adolescenții care se simt în pericol?

Dacă ești adolescent(ă) și simți că cineva îți încalcă limitele, te forțează sau te face să te simți rușinat(ă) ori speriat(ă), e important să știi că:

• Nu e vina ta. Nimeni nu are dreptul să-ți facă rău, indiferent cine este.
• Ai dreptul să spui NU și să ceri ajutor.
• Vorbește cu un adult în care ai încredere. Poate fi un profesor, un consilier școlar, un psiholog sau un alt membru al familiei.
• Scrie ce se întâmplă. Notează detalii precum data, locul, ce s-a spus sau făcut. Poate fi important mai târziu.
• Caută sprijin profesional. Psihologii te pot ajuta să înțelegi ce simți și să te simți în siguranță.

Pe platforma 12plus.md ai la dispoziție un chat online, gratuit și confidențial, cu psihologi specializați în lucrul cu adolescenți. Te încurajăm să ne scrii. Orice ți se întâmplă merită ascultat și înțeles. Nu ești singur(ă), iar împreună putem găsi soluții chiar și pentru cele mai dificile situații.