Cu ceva timp în urmă, am cunoscut câteva fete. Păreau bune. Purtau haine la modă și aveau telefoane scumpe. Le invidiam. Nu puteam decât să visez la acele haine. Toate acestea m-au făcut să mă simt într-un fel mai prejos decât ele, mai puţin atractivă.
Odată am întâlnit una dintre fete în stația de troleibuz. Am început să vorbim și ea mi-a arătat noul său telefon. A spus că este un cadou de la un băiat pe care îl știe și că ea mai cunoştea alți tipi care îi dau lucruri scumpe. Apoi m-a privit de sus în jos și mi-a spus că aș putea și eu să fac cunoștință cu băieții. Și că cei mai buni sunt cei pe care îi cunoaște de pe internet. Doar că trebuie să fii drăguţă cu ei și să faci ce-ţi cer. Ea și prietenele ei o fac deja de un an. Chiar nu doream să afle cineva cu ce am început să mă ocup și eram sigură că voi înceta să o fac dacă nu mai vreau. M-am întâlnit cu doi tipi și a fost destul. Nu era atât de bine cum credeam. Şi, cel mai rău, când l-am refuzat pe unul dintre ei, a devenit agresiv și am crezut că mă va lovi.
Părinții mei sunt nişte rataţi. Lucrează tot timpul, vorbesc doar despre bani, că nu le ajung și alte lucruri stupide. Simt că nu le pasă cu adevărat de mine. Îmi dau de mâncare și mă trimit la școală. Mai târziu, mi s-a stricat telefonul și mi-am dorit mult unul nou. Cum au toți tinerii acum. Am cunoscut un băiat pe internet căruia i-au plăcut fotografiile mele. Mi-a spus că mi-ar putea cumpăra unul nou… Acum totul a devenit un coşmar. El continuă să mă sune, îmi trimite mesaje urâte și vrea să mă vadă din nou.
Odată l-am văzut în apropierea şcolii și m-am speriat de moarte. Și dacă mă găseşte? Ce-am făcut? Vreau doar să mă lase în pace. Să nu creadă că sunt acel gen de fată … Nu știu ce să fac…
Leave feedback about this